Imaginează-ți scena: e ora 9:07. Ai ajuns cu 3 minute întârziere la birou, în timp ce pe fundal telefonul încă sună, inboxul a explodat peste noapte și colegul de la HR insistă dacă ai timp să revizuiești un contract. Zici da, deși simți deja o tensiune pe care o ignori. La ora 9:21, cineva te contrazice într-o ședință. Răbufnești. Dur. Reacția e disproporționată față de stimul. Dar e reală. În acel moment, nu tu decizi. Emoția decide pentru tine.
Acesta este efectul calului sălbatic.
Ce este efectul calului sălbatic?
Termenul este o metaforă folosită în coaching, dar are baze solide în psihologia neurobiologică. Se referă la acele momente în care sistemul tău nervos preia controlul, generând reacții emoționale automate și intense, care nu corespund logicii situației.
Daniel Goleman a introdus conceptul de emotional hijacking, explicând cum amigdala – centrul fricii și reacțiilor de supraviețuire din creier – poate prelua controlul înainte ca rațiunea să intervină. Stephen Porges, prin teoria polivagală, arată că sistemul nostru nervos autonom reacționează la semnale subtile de pericol, chiar și fără ca noi să le conștientizăm. Iar Bessel van der Kolk, în „The Body Keeps the Score”, detaliază cum corpul nostru stochează memoria reacțiilor emoționale nerezolvate, influențându-ne răspunsurile viitoare.
Așadar, când simți că reacționezi „prea tare”, de fapt, nu ești tu în control. Este un mecanism de protecție activat de un sistem nervos suprastimulat.Și din păcate TOATĂ REALITATEA NOASTRĂ construită în ultimii 40 de ani este creată pe un comportament principal numit more is better. Ceea ce înseamnă că fără să o cerem sau să realizăm, suntem zilnic într-un mediu care ne suprastimulează la mai mult dar nu si mai bine.
Cum se simte acest efect în business?
Reacționezi prea agresiv la o observație banală. Amâni o decizie simplă pentru că te simți blocat. Simți că pierzi controlul când cineva nu respectă planul stabilit.
Toate aceste reacții vin din suprastimulare. Când nu mai faci pauze, când sari din call în call, dintr-o decizie în alta, din e-mail în task și apoi în back-to-back meetings, mintea ta nu mai are spațiu să proceseze.
Nu mai decizi. Reacționezi. Iar business-ul tău merge condus de frică, furie sau epuizare mascată.
3 cauze principale ale efectului calului sălbatic:
- Lipsa pauzelor reale. Nu, scroll-ul pe social media nu e pauză. E tot stimul. Pauză reală = respirație conștientă, liniște, prezență. Ex: După un call tensionat, deschizi Instagram. Ai impresia că te relaxezi, dar de fapt creierul tău e bombardat în continuare cu informații.
- Hiperstimularea digitală. Mailuri, notificări, mesaje, apeluri, decizii. Totul rapid, totul urgent. Ex: Primești 8 mailuri într-o oră, 4 mesaje pe WhatsApp și ai 3 întâlniri back-to-back. Sistemul tău nervos funcționează ca și cum ar fi în pericol constant.
- Lipsa conștientizării emoționale. Nu știi ce simți, în schimb te enervezi. Nu recunoști anxietatea, dar o proiectezi pe ceilalți. Ex: Cineva întârzie la o întâlnire. Îl acuzi că e lipsit de respect, dar de fapt te simți nesigur pentru că ai prea multe responsabilități.
Cum poți opri calul sălbatic înainte să fugă cu tine
Nu îți propun o listă magică. Știu că, atunci când ești deja suprasolicitat, orice „to do list” în plus poate deveni o nouă sursă de presiune. Așa că privește ce urmează nu ca pe niște obligații, ci ca pe niște propuneri interesante. Alege una singură, încearcă să o aplici câteva zile, vezi cum te simți. Dacă e greu, e normal. Și să te tratezi cu înțelegere e tot o formă de leadership.
- Anticipează cu realism ce te reactivează. Fă-ți o listă mentală sau scrisă cu situațiile care te tensionează recurent. Nu e despre a te „repara”, ci despre a te înțelege. Dacă știi că te enervează când cineva nu-și respectă deadline-ul, pregătește-ți un răspuns pe care să-l oferi cu calm. Gândește-l la rece, pentru ca la cald să nu fie nevoie să reacționezi instinctiv.
- Oferă-ți tranziții reale între sarcini. Înainte să treci de la o ședință la un e-mail important, ia-ți 2-3 minute. Stai. Respiră. Bea apă. Închide ochii. Nu trebuie să „faci” nimic în acel timp – ești deja în procesul cel mai important: acela de a reveni la tine. Nu confunda pauza cu distragerea (ex:iti verifici social media). Pauza te aduce înapoi în contact cu tine.
- Numește ce simți, nu ce greșește celălalt. E greu, dar extrem de puternic. În loc să spui „Tu nu respecți niciodată termenii!”, încearcă „Simt că pierd controlul când deadline-urile se schimbă pe ultima sută de metri.” Când îți numești emoția, creezi un spațiu de înțelegere – atât pentru tine, cât și pentru cei din jurul tău.
In experiența mea de coaching, am văzut cum mici schimbări în abordare pot aduce transformări majore.
Cu un client – manager într-o companie tech – am lucrat pe iritarea constantă provocată de colegii care veneau la el cu probleme în momente nepotrivite. L-am învățat să nu mai răspundă automat, ci să pună o întrebare simplă: „Ce ai nevoie acum din partea mea – o soluție sau doar să ascult cu atenție?” A fost o schimbare de ritm. Nu doar că a redus presiunea internă, dar a crescut și calitatea relației cu echipa.
Alt client – director într-o companie de servicii – simțea că e mereu în întârziere, prins între ședințe și decizii. Împreună, am reconfigurat calendarul: ședințele aveau să dureze 50 de minute, nu 60. Ultimele 10 minute le folosea pentru calibrare și pregătire – un spațiu pentru a procesa ce s-a discutat și a seta clar următorii pași. După două săptămâni, mi-a spus că i-a dispărut senzația de „ceață mentală” din întâlniri, oamenii deveniseră mai eficienți pentru că aveau un deadline clar de încheiere, iar el nu își mai verifica compulsiv telefonul în ședințe.
Nu ești slab. Ești epuizat. Iar un lider epuizat nu mai ia decizii, ci doar reacționează. Iar echipa, cultura și businessul simt asta, chiar dacă nu ți-o spune nimeni.
Și, poate cel mai greu de acceptat: epuizarea nu se vede mereu ca în filme. Uneori, epuizarea poartă costum. Vine la timp. Răspunde la mailuri. Zâmbește în call-uri. Dar în interior, se simte ruptură. Lipsă de claritate. Lipsă de răbdare. O confuzie constantă între „trebuie” și „vreau”.
Dacă te-ai regăsit în rândurile astea, nu e o rușine. Nu e un eșec. E un semn că ceva merită recalibrat. Nu pentru performanță mai mare. Ci pentru tine – ca să poți fi din nou acolo, lucid, viu, întreg.
Nu e despre a încetini. E despre a reveni la tine înainte să fii departe de tot.
Dacă acest articol ți-a dat de gândit, salvează-l și trimite-l unui coleg. Poate fi primul pas spre o cultură mai echilibrată.
Vrei să explorezi cum poți reduce acest efect în stilul tău de leadership? Hai să discutăm. Scrie-mi și stabilim un call – 30 de minute pot aduce mai multă claritate decât 3 luni de haos.
Raluca Culda
Trainer&Coach,Fondatoare Reinventează-te
